smicura (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)SMICURÁ, smícur, vb. I.
Tranz. 1. A culege boabele de pe un știulete de porumb; (despre păstăioase) a bate păstăile uscate pentru a separa boabele (de mazăre, etc.).
2. (
Fig.) A călca în picioare. (din
smâc1, in loc de
smicula, ca și în
zgribuli >
zgriburi; sau din
lat. exmicŭlāre <
mica)
smicurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smicurà v. a sdruncina. [Lat. *EXMICULARE (din MICULA, fărămă)].