smiciula (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)SMICIULÁ, smíciul, vb. I.
Tranz. 1. A biciui.
2. A zdruncina, a clătina cu putere, a agita.
3. A face bucăți, a rupe. (din
smâc1 prin încrucișare cu
bici [; sau derivat în mod direct din
bici, fără a-i putea însă explica semantismul])