smălțui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila.
2. Fig. A smălța. [
Var.: (
înv.)
smăltuí vb. IV] –
Smalț +
suf. -ui.smălțui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smălțuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. smălțuiésc, imperf. 3
sg. smălțuiá; conj. prez. 3
să smălțuiáscăsmălțui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila.
2. Fig. A smălța. [
Var.: (
înv.)
smăltuí vb. IV] —
Smalț +
suf. -
ui.smălțuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smălțuì v.
1. a înfrumuseța cu smalț;
2. a lustrui dinții;
3. fig. a smălta:
(stelele) ce smălțuiau seninul cereștilor câmpii GR. AL.