smârdoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (
Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. –
Smârd +
suf. -oare.smârdoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smârdoáre (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. smârdórii; pl. smârdórismârdoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smârdoare f. Mold. putoare:
smârdoare urăcioasă ce ești ! CR. [Tras din bănățeanul
smârd, murdar = slav. SMRŬDŬ].
smârdoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (
Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. —
Smârd +
suf. -
oare.