smântânică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMÂNTÂNÍCĂ, smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui
smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod
(Gallium cruciata). –
Smântână +
suf. -ică.smântânică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smântânícă s. f.,
g.-d. art. smântânícii; (plante)
pl. smântânícismântânică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMÂNTÂNÍCĂ, (
2)
smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui
smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (
Gallium cruciata). —
Smântână +
suf. -
ică.