slăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLĂVÍ, slăvesc, vb. IV.
Tranz. 1. A glorifica pentru merite deosebite; a preamări, a lăuda.
2. A iubi peste măsură, a venera, a adora. – Din
sl. slaviti.slăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slăví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. slăvésc, imperf. 3
sg. slăveá; conj. prez. 3
să slăveáscăslăvi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLĂVÍ, slăvesc, vb. IV.
Tranz. 1. A glorifica pentru merite deosebite; a preamări, a lăuda.
2. A iubi peste măsură, a venera, a adora. — Din
sl. slaviți.slăvì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slăvì v.
1. a lăuda, a glorifica:
fiu al astor ruine, țărâna lor o slăvesc GR. AL.;
2. a adora:
preoții egipteni ’n templuri îi slăvesc GR. AL. [Slav. SLAVITI, a celebra].