slab (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscățiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conține sau are puțină grăsime; sărac în grăsimi.
2. (Despre ființe) Lipsit de putere fizică, de rezistență; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți intelectuale etc.) Care nu funcționează normal, care nu-și îndeplinește bine funcția.
Memorie slabă. Vedere slabă. ♦
Fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ◊
Expr. Slab de fire (sau, rar,
de caracter, de inimă, de duh) = fără voință, ușor influențabil.
Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde ușor cu firea; fricos.
3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puțin rezistent. ◊
Expr. Slabă nădejde! = puțin probabil, puține șanse de reușită. ♦ (Despre soluții, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat.
Acid slab. 4. Fig. (Despre creații artistice, științifice) Lipsit de valoare, de calități; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin
prep. „la” indicând domeniul) Care este puțin pregătit, puțin înzestrat pentru...
5. (Rar; despre pământ) Neroditor. – Din
sl. slabŭ.slab (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)slab (-bă), adj. –
1. Uscat, macru, fără grăsime. –
2. Debil, firav, plăpînd. –
3. Indulgent, blînd, fricos. –
4. Insuficient, defectuos, deficitar. –
5. Fragil, friabil. –
Mr.,
megl. slab. Sl. slabŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346),
cf. bg.,
sb.,
cr.,
slov.
slab, ceh. slaby. Uz general (
ALR, I, 62). –
Der. slăban, adj. (slab, uscățiv, paralitic), din
sl. slabŭ și
noga „picior” (
bg. slabonog, Conev 90);
slăbănogi, vb. (a paraliza; a-și pierde vlaga, a se debilita);
slăbătură, s. f. (momîie, sperietoare; persoană sau animal fără putere, slab);
slăbănogie (
var. slăbănogeală),
s. f. (lipsă de putere);
slăbi, vb. (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micșora, a reduce; a relaxa; a lăsa, a lăsa în pace; a se debilita; a se micșora; a se relaxa),
mr. slăghire, din
sl. slabiti; slăbiciune (
var. Mold. slăbăciune),
s. f. (debilitate, slăbire; defect, punct slab);
slăbie, s. f. (
înv. și
Trans., debilitate, decadență);
slabină, s. f. (Banat, coapsă, șold), din
sb. slabina (Candrea);
slăbuț (
var. slăbulean, slăbușor, Maram. slăbotean),
adj. (cam slab);
slăbitor, adj. (care slăbește).
slab (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slab adj. m.,
pl. slabi; f. slábă, pl. slábeslab (Dicționaru limbii românești, 1939)slab, -ă adj. (vsl.
slabŭ, bg. slab,
slab) Debil, cu putină carne, nu gras: om slab ca un țîr.
Fără putere: slab dnpă boală.
Nerezistent: cetate slabă, terasament slab.
Fig.
Cu puțină pricepere, inteligență sau talent: elev, scriitor slab.
De puțină intensitate: curent slab; lumină, opozițiune slabă.
Fără merit, fără valoare: argument slab.
Neenergic, bleg: om, caracter slab.
Mic: venit slab.
Slab de constituțiune, fără carne și nervi.
Slab de (saŭ
la)
fire, slab de înger, de un caracter slab, neenergic, fricos.
Carne slabă (vest), carne macră, fără grăsime. Adv. În mod slab:
a vorbi slab. – în Ban. (după (sîrb.) „râŭ„ Dial. și
sclab (cp. cu
zglobiŭ).
slab (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slab a.
1. care e puțin sau de loc gras:
slab ca un țâr; 2. fără putere sau trăinicie:
slab de constituțiune; 3. fig. lipsit de talent:
scriitor slab; 4. fără caracter:
slab la fire, slab de înger; 5. puțin întins, mediocru:
cunoștințe slabe, lumină slabă. [Slav. SLABŬ].
slab (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscățiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conține sau are puțină grăsime; sărac în grăsimi.
2. (Despre ființe) Lipsit de putere fizică, de rezistență; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți intelectuale etc.) Care nu funcționează normal, care nu-și îndeplinește bine funcția.
Memorie slabă. Vedere slabă. ♦
Fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ◊
Expr. Slab de fire (sau, rar,
de caracter, de inimă, de duh) = fără voință, ușor influențabil.
Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde ușor cu firea; fricos.
3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puțin rezistent. ◊
Expr. Slabă nădejde! = puțin probabil, puține șanse de reușită. ♦ (Despre soluții, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat.
Acid slab. 4. Fig. (Despre creații artistice, științifice) Lipsit de valoare, de calități; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin
prep. „la” indicând domeniul) Care este puțin pregătit, puțin înzestrat pentru...
5. (Rar; despre pământ) Neroditor. — Din
sl. slabŭ.