slăbit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLĂBÍT2, -Ă, slăbiți, -te, adj. 1. Care a pierdut din grăsime, din greutate; care a devenit slab.
2. Lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate; debilitat. –
V. slăbi.slăbit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLĂBÍT1 s. n. Faptul de
a slăbi; slăbire. –
V. slăbi.slăbit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLĂBÍT1 s. n. Faptul de
a slăbi; slăbire. —
V. slăbi.slăbit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLĂBÍT2, -Ă, slăbiți, -te, adj. 1. Care a pierdut din grăsime, din greutate; care a devenit slab.
2. Lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate; debilitat. —
V. slăbi.