slujnicuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLUJNICÚȚĂ, slujnicuțe, s. f. Diminutiv al lui
slujnică. –
Slujnică +
suf. -uță.slujnicuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slujnicúță s. f.,
g.-d. art. slujnicúței; pl. slujnicúțeslujnicuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLUJNICÚȚĂ, slujnicuțe, s. f. Diminutiv al lui slujnică. —
Slujnică +
suf. -
uță.