slujire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SLUJÍRE,slujiri, s. f. (Rar) Faptul de a sluji. – V. sluji.
slujire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) slujíre (rar) s. f., g.-d. art. slujírii
slujire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SLUJÍRE s. f. (Rar). Faptul de a sluji. — V. sluji.