sluguță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SLUGÚȚĂ,sluguțe, s. f. (Rar) Sluguliță. – Slugă + suf. -uță.
sluguță(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) slugúță,slugúțe, s.f. (reg.) 1. slugulice, sluguliță. 2. copil.
sluguță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) slugúță (reg.) s. f., g.-d. art. slugúței; pl. slugúțe
sluguță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SLUGÚȚĂ,sluguțe, s. f. (Reg.) Sluguliță. — Slugă + suf. -uță.