slugoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLUGÓI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui
slugă; om slugarnic, de o supunere josnică, lipsit de demnitate. –
Slugă +
suf. -oi.slugoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slugói s. m.,
pl. slugói, art. slugóiislugoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)slugóĭ m., pl. tot așa (d.
slugă).
Iron. Slugă uricĭoasă:
un slugoĭ obraznic.slugoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLUGÓI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui
slugă; om slugarnic, de o supunere josnică, lipsit de demnitate. —
Slugă +
suf. -
oi.