sluguliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SLUGULÍȚĂ,slugulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui slugă; sluguță. – Slugă + suf. -uliță.
sluguliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) slugulíță (pop.) s. f., g.-d. art. slugulíței; pl. slugulíțe
sluguliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SLUGULÍȚĂ,slugulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui slugă; sluguță. — Slugă + suf. -uliță.