sloveni - explicat in DEX

sloveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLOVENÍ, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. – Cf. slomni.

sloveni (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
slovení, slovenésc, vb. IV (înv.) 1. a citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. 2. (reg.; în forma: slomni) a îngăima; a șopti. 3. (reg.) a încerca să învețe; a începe să priceapă. 4. (reg.; despre melodii, cântece etc.) a încerca să descifreze sau să deprindă. 5. (refl.; reg.; în forma: slomni) a se zvoni, a se anunța. 6. (fig.; reg.; despre lumină, culori, în forma: slomni) a apărea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a bănui; a dibui.

sloveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slovení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenésc, imperf. 3 sg. sloveneá; conj. prez. 3 să sloveneáscă

slovenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slovenì v. a slomni: e de mirare cum poate sloveni NEGR. [Tras din slovă].

sloveni (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Sloveni m. pl. Slavii din Stiria, Carintia, Carniolia, Friul și litoralul Adriaticei: 1.720.000 loc.

sloveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLOVENÍ, slovenesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. — Cf. slomni.