slovenire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLOVENÍRE, sloveniri, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a sloveni și rezultatul ei; silabisire. –
V. sloveni.slovenire (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sloveníre,
sloveníri, s.f. (înv.)
1. citire literă cu literă, silabisire.
2. silabă.
3. (reg.; în forma:
slomnire) îngăimare.
4. (reg.; în forma:
slomnire) apariție treptată; mijire.
slovenire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sloveníre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. slovenírii; pl. slovenírislovenire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLOVENÍRE, sloveniri, s. f. (
înv.) Acțiunea de
a sloveni și rezultatul ei; silabisire. —
V. sloveni.