sloveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLOVENÍ, slovenesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. –
Cf. slomni.sloveni (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)slovení,
slovenésc, vb. IV (înv.)
1. a citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi.
2. (reg.; în forma:
slomni) a îngăima; a șopti.
3. (reg.) a încerca să învețe; a începe să priceapă.
4. (reg.; despre melodii, cântece etc.) a încerca să descifreze sau să deprindă.
5. (refl.; reg.; în forma:
slomni) a se zvoni, a se anunța.
6. (fig.; reg.; despre lumină, culori, în forma:
slomni) a apărea treptat; a miji; a se distinge cu greutate.
7. a bănui; a dibui.
sloveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slovení (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. slovenésc, imperf. 3
sg. sloveneá; conj. prez. 3
să sloveneáscăslovenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slovenì v. a slomni:
e de mirare cum poate sloveni NEGR. [Tras din
slovă].
sloveni (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Sloveni m. pl. Slavii din Stiria, Carintia, Carniolia, Friul și litoralul Adriaticei: 1.720.000 loc.
sloveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLOVENÍ, slovenesc, vb. IV.
Tranz. (
înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. —
Cf. slomni.