slăbănog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănogi, -oage, adj.,
s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv.
2. Lipsit de putere, de vlagă; debil.
II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină
(Impatiens nolitangere). – Din
bg. slabonoga.