slăvitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SLĂVITÓR, -OÁRE, slăvitori, -oare, adj. (Rar) Care slăvește. ♦ (
Înv.; adesea substantivat) Adorator. – Din
slăvi +
suf. -(i)tor.slăvitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slăvitor m. adorator (NEGR.).