slăbănogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (
2). – Din
slăbănog.slăbănogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slăbănogí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1 sg și 3
pl. slăbănogésc, imperf. 3
sg. slăbănogeá; conj. prez. 3
să slăbănogeáscăslăbănogì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slăbănogì v. a deveni infirm:
brațul meu slăbănogit ISP.
slăbănogi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
înv.) A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (
2). — Din
slăbănog.