sixtă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÍXTĂ, sixte, s. f. Poziție a brațului înarmat, întâlnită în scrimă, la probele de floretă și de spadă. – Din
fr. sixte.sixtă (Dicționar de neologisme, 1986)SÍXTĂ s.f. Una dintre cele opt poziții simple (de apărare) la scrimă. [< fr.
sixte, cf. lat.
sextus – al șaselea].
sixtă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÍXTĂ s. f. a șasea poziție de apărare la scrimă. (< fr.
sixte)
sixtă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SÍXTĂ (‹
fr.; {s}
lat. sextus „al șaselea”)
s. f. Poziție a brațului înarmat în scrimă, la probele de floretă și spadă. Devine
paradă (
2) în momentul când, cu ajutorul poziției respective, se înlătură un atac al adversarului.
sixtă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)síxtă s. f.,
g.-d. art. síxtei; pl. síxtesixtă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÍXTĂ, sixte, s. f. Poziție a brațului înarmat, întâlnită în scrimă, la probele de floretă și de spadă. — Din
fr. sixte.