siv - explicat in DEX

siv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SIV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv.

siv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., scr. siv.

siv (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
siv (-vă), adj. – Gri. Sl. sivŭ (Tiktin; Conev 77), cf. bg., sb., cr. siv și sein.

siv (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SIVᾹJῙ BHONSLE, rege indian (1674-1680), fondator al Regatului maraților din Mahārāshtra. Adept al vechilor tradiții hinduse, pe care a încercat să le revigoreze, s-a remarcat în lupta împotriva persecuțiilor religioase pe care le exercitau autoritățile musulmane din Sultanatul de Bijapur (1658-1661) și pentru apărarea independenței amenințate de Marii Moguli (începând din 1660). Încercarea marelui mogul Aurangzeb de a-l înfrânge și captura, a eșuat. Pentru faptele sale este considerat erou național de către marați.

siv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siv (reg.) adj. m., pl. sivi; f. sívă, pl. síve

siv (Dicționaru limbii românești, 1939)
siv, -ă adj. (vsl. bg. sivŭ, cenușiŭ). Munt. Cenușiŭ, sein: o rîmătoare la păr sivă (Mon. Of. 15 Ian. 1865. V. și Tkt.).

siv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
siv a. cenușiu: pată sivă la vite. [Slav. SIVŬ].

siv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. — Din bg., sb. siv.