sizigie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIZIGÍE s. f. (
Astron.) Poziție a Soarelui și a Lunii când cei doi aștri sunt în conjuncție sau în opoziție. ◊
Maree de sizigie = maree care coincide cu Luna nouă sau plină. – Din
fr. syzygie.sizigie (Dicționar de neologisme, 1986)SIZÍGIE s.f. Conjuncție sau opoziție a Lunii ori a unei
planete cu Pământul și cu Soarele. ◊
Maree de sizigie = maree care coincide cu Luna nouă sau plină. [Gen.
-iei, var.
sizigiu s.n. / < fr.
syzygie, cf. gr.
syzygia – reuniune].
sizigie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIZÍGIE s. f. conjuncție sau opoziție a Lunii cu Soarele, corespunzând fazelor de Lună nouă sau plină, precum și amplitudinii maxime a mareelor. (< fr.
syzygie)
sizigie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sizigíe s. f.,
art. sizigía, g.-d. sizigíi, art. sizigíeisizigie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIZIGÍE s. f. (
Astron.) Conjuncția sau opoziția unei planete cu Soarele. ◊
Maree de sizigie = maree care coincide cu Luna nouă sau plină. — Din
fr. syzygie.