siropare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIROPÁRE, siropări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a siropa. –
V. siropa.siropare (Dicționar de neologisme, 1986)SIROPÁRE s.f. Acțiunea de a siropa și rezultatul ei. ♦ Defect la fabricarea marmeladei, constând în curgerea siropului din ea. [<
siropa, cf. fr.
siropage].
siropare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIROPÁRE, siropări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a siropa. —
V. siropa.