sirop - explicat in DEX

sirop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIRÓP, siropuri, s. n. Soluție lichidă densă, obținută din zahăr și apă sau din suc de fructe ori de plante, folosită ca băutură răcoritoare (în amestec cu sifon), ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente. – Din fr. sirop.

sirop (Dicționar de neologisme, 1986)
SIRÓP s.n. Soluție de zahăr în apă sau în suc de fructe ori de plante, care servește la pregătirea dulciurilor și a unor medicamente. ♦ Băutură răcoritoare preparată din soluția de mai sus și amestecată cu sifon. [< fr. sirop].

sirop (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIRÓP s. n. soluție densă de zahăr în apă sau în suc de fructe ori de plante; băutură răcoritoare preparată din ea (cu sifon). (< fr. sirop)

sirop (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sirop, siropuri s. n. 1. producție artistică exagerat de sentimentală. 2. (la sg. – tox.) codeină.

sirop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siróp s. n., (sorturi, porții) pl. sirópuri

sirop (Dicționaru limbii românești, 1939)
*siróp n., pl. urĭ (fr. sirop, it. sciroppo [mlat. sirúpus], sp. jarope și jarobe, d. ar. šurb, șarâb, băutură. V. șerbet, cĭorbă). Un lichid gros compus din zahar în disoluțiune și zeamă de fructe, florĭ saŭ ĭerburĭ – Vechĭ șurup (turc. șurup, șurub, d. ar.).

sirop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sirop n. licher de apă zaharisită la care se adaogă zeamă de plante sau de fructe.

sirop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIRÓP, (2) siropuri, s. n. 1. Soluție densă, obținută din zahăr și apă sau din suc de fructe ori de plante, folosită ca băutură răcoritoare (în amestec cu sifon), ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente. 2. Sort, porție de sirop (1). — Din fr. sirop.