siromah (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)siromáh (-hi), s. m. – Muncitor. Indica (
sec. XV-XVII) o categorie fiscală de locuitori din
Munt. și din
Mold., care nu plăteau dări în chip de proprietari, ci numai ca muncitori manuali, agricultori sau negustori. Sensul lui juridic și administrativ este paralel cu cel de
sirac sau
sărac. Gr. χειρομάχος, prin intermediul
sl. siromachŭ (Giurescu,
R. istorică, XIII, 23-43).
Cf. sărman.