sinus - explicat in DEX

sinus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÍNUS¹, sinusuri, s. n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Porțiune dilatată pe traiectul venelor, al arterelor sau al vaselor limfatice. – Din fr., lat. sinus.

sinus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÍNUS², sinusuri, s. n. Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv și lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic. – Din fr. sinus.

sinus (Dicționar de neologisme, 1986)
SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].

sinus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÍNUS¹ s. n. 1. cavitate între pereții osoși ai craniului. 2. porțiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic. 3. (bot.) cavitate curbată între doi lobi. (fr., lat. sinus)

sinus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINUS³(O)- elem. „cavitate, sinus”. (< fr. sinus/o/-, cf. lat. sinus)

sinus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINUS² s. n. (mat.) funcție trigonometrică, raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghi. (< fr. sinus)

sinus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sínus s. n., pl. sínusuri; (mat.) abr. sin

sinus (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sínus n., pl. urĭ. Geom. V. sin 2.

sinus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÍNUS¹, sinusuri, s. n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Canal dilatat cu rol de colectare a sângelui venos sau arterial din regiunea respectivă. — Din fr., lat. sinus.

sinus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÍNUS², sinusuri, s. n. Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghi. — Din fr. sinus.