sinuozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINUOZITÁTE, sinuozități, s. f. (Adesea
fig.) Curbă, cotitură a unui drum, a unui curs de apă etc. [
Pr.:
-nu-o-] – Din
fr. sinuosité.sinuozitate (Dicționar de neologisme, 1986)SINUOZITÁTE s.f. (
Adesea fig.) Cotitură, curbură. [Pron.
-nu-o-. / cf. fr.
sinuosité].
sinuozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINUOZITÁTE s. f. cotitură, curbură. (< fr.
sinuosité)
sinuozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sinuozitáte (-nu-o-) s. f.,
g.-d. art. sinuozitắții; pl. sinuozitắțisinuozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*sinuozitáte f,, pl.
ățĭ (d.
sinuos; fr.
sinuosité). Caracteru de a fi sinuos:
sinuozitatea rîuluĭ Meandru din Asia Mică. Sin, cotitură:
sinuozitățile maluluĭ.sinuozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sinuozitate f. înconjur ce face un drum sinuos:
sinuozitățile unui fluviu.sinuozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINUOZITÁTE, sinuozități, s. f. (Adesea
fig.) Curbă, cotitură a unui drum, a unui curs de apă etc. [
Pr.: -
nu-o-] — Din
fr. sinuosité.