sinucigaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINUCIGÁȘ, -Ă, sinucigași, -e, s. m. și
f. Persoană care și-a luat (sau a încercat să-și ia) singură viața. –
Sine +
ucigaș (după
fr. suicidé).sinucigaș (Dicționar de neologisme, 1986)SINUCIGÁȘ, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a ridicat (sau a încercat să-și ia) viața. [<
sine +
ucigaș, după fr.
suicidé].
sinucigaș (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINUCIGÁȘ, -Ă adj., s. m. f. (cel) care și-a luat (sau a încercat să-și ia) viața. (după fr.
suicidé)
sinucigaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sinucigáș (si-nu-/sin-u-) s. m.,
pl. sinucigáșisinucigaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINUCIGÁȘ, -Ă, sinucigași, -e, s. m. și
f. Persoană care și-a luat (sau a încercat să-și ia) singură viața. —
Sine +
ucigaș (după
fr. suicide).
sinucigàș (Dicționaru limbii românești, 1939)*sinucigàș, -ă s. Acela care se omoară singur.