sinucidere - explicat in DEX

sinucidere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINUCÍDERE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. – V. sinucide.

sinucidere (Dicționar de neologisme, 1986)
SINUCÍDERE s.f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimare a propriei vieți; suicid. [< sinucide].

sinucidere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!sinucídere (si-nu-/sin-u-) s. f., g.-d. art. sinucíderii; pl. sinucíderi

sinucidere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sinucídere f. (după fr. suicide, compus în sec. 18 de abatele Desfontaines d. lat. sui, al săŭ, și cid din oc-cidere, a ucide, sau din parricidium, paricidiŭ). Actu celuĭ care se omoară singur.

sinucidere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sinucidere f. acțiunea celui ce se sinucide.

sinucidere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINUCIDÉRE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. — V. sinucide.