sintonizare - explicat in DEX

sintonizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINTONIZÁRE, sintonizări, s. f. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. – V. sintoniza.

sintonizare (Dicționar de neologisme, 1986)
SINTONIZÁRE s.f. Acțiunea de a sintoniza și rezultatul ei; reglarea a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. [< sintoniza, după fr. syntonisation].

sintonizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sintonizáre s. f., g.-d. art. sintonizắrii; pl. sintonizắri

sintonizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINTONIZÁRE, sintonizări, s. f. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. — V. sintoniza.