sintonie - explicat in DEX

sintonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINTONÍE, sintonii, s. f. Egalitate în frecvența oscilațiilor mai multor sisteme fizice oscilante. – Din fr. syntonie.

sintonie (Dicționar de neologisme, 1986)
SINTONÍE s.f. 1. (Fiz.) Stare a două sisteme care oscilează cu aceeași frecvență. 2. Caracteristică temperamentală constând în ușurința de acomodare afectivă cu mediul ambiant. [Gen. -iei. / < fr. syntonie, cf. gr. syn – cu, tonos – tensiune].

sintonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINTONÍE s. f. 1. acord (5). 2. caracteristică temperamentală în ușurința de acomodare afectivă cu mediul ambiant. (< fr. syntonie)

sintonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sintoníe s. f., art. sintonía, g.-d. sintoníi, art. sintoníei

sintonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINTONÍE s. f. Egalitate în frecvența oscilațiilor mai multor sisteme fizice oscilante. — Din fr. syntonie.