singurit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
singurít, -ă, adj. (înv.) 1. (despre lucruri, locuri, arbori) răzleț, singuratic. 2. (în sintagmă) nume singurit = singular.
singurit (Dicționaru limbii românești, 1939)
singurít, -ă adj. Vechĭ. Rar. Singuratic. S. n. Sec. 19. Gram. Singular.