sincronizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCRONIZÓR, sincronizoare, s. n. (
Biol.) Factor de ambianță care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. – Din
fr. synchroniseur.sincronizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINCRONIZÓR s. n. factor de ambient care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. (< fr.
synchroniseur)
sincronizor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCRONIZÓR, sincronizoare, s. n. (
Biol.) Factor de ambianță care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. — Din
fr. synchroniseur.