sincronizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCRONIZÁRE, sincronizări, s. f. Acțiunea de a
sincroniza și rezultatul ei. –
V. sincroniza.sincronizare (Dicționar de neologisme, 1986)SINCRONIZÁRE s.f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei; (
cinem.) potrivire a jocului actorilor de pe peliculă cu vorbirea lor. [<
sincroniza].
sincronizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sincronizáre s. f.,
g.-d. art. sincronizắrii; pl. sincronizắrisincronizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCRONIZÁRE, sincronizări, s. f. Acțiunea de
a sincroniza și rezultatul ei. —
V. sincroniza.