sincronizator - explicat in DEX

sincronizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINCRONIZATÓR, sincronizatoare, s. n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare. 2. Ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. – Sincroniza + suf. -tor (după fr. synchroniseur).

sincronizator (Dicționar de neologisme, 1986)
SINCRONIZATÓR s.n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică care conține imaginea cu aceea care conține partea sonoră. 2. (Mec.) Dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze, ușurând astfel schimbarea lină a vitezelor. [< sincroniza + -tor, după fr. synchroniseur].

sincronizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINCRONIZATÓR s. n. 1. sincronizeză. 2. ansamblu de dispozitive pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. ◊ dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze. (după fr. synchroniseur)

sincronizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sincronizatór s. n., pl. sincronizatoáre

sincronizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINCRONIZATÓR, sincronizatoare, s. n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare. 2. Ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. — Sincroniza + suf. -tor (după fr. synchroniseur).