sinceritate - explicat in DEX

sinceritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINCERITÁTE, (2) sincerități, s. f. 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1); din toată inima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire. – Din fr. sincérité, lat. sinceritas, -atis.

sinceritate (Dicționar de neologisme, 1986)
SINCERITÁTE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe. [Cf. fr. synchysis].

sinceritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINCERITÁTE s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe. (< fr. sincérité, lat. sinceritas)

sinceritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sinceritáte s. f., g.-d. art. sinceritắții; (confidențe) pl. sinceritắți

sinceritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sinceritáte f. (lat. sincéritas, -atis). Calitatea de a fi sincer. V. falsitate, prefacere.

sinceritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sinceritate f. calitatea celui sincer.

sinceritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINCERITÁTE, (2) sincerități, s. f. 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1); din toată inima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire. — Din fr. sincerite, lat. sinceritas, -atis.