sincer - explicat in DEX

sincer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÍNCER, -Ă, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea ce gândește, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care reflectă sau dovedește sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincère, lat. sincerus.

sincer (Dicționar de neologisme, 1986)
SÍNCER, -Ă adj. Neprefăcut, care se exprimă cinstit. ♦ Adevărat; deschis, făcut pe față. [Cf. fr. sincère, it. sincero < lat. sincerus – fără pată].

sincer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÍNCER, -Ă adj. neprefăcut, cinstit; adevărat; deschis. (< fr. sincère, lat. sincerus)

sincer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
síncer adj. m., pl. sínceri; f. sínceră, pl. síncere

sincer (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sincér, -ă adj. (lat. sincérus). Neprefăcut, nemincinos: omu puternic la suflet e sincer. Exprimat fără mincĭună: convingerĭ, regrete sincere. Adv. Cu sinceritate. — Fals síncer. V. ipocrit.

sincer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sincer a. 1. care nu caută a minți sau înșela; 2. liber de orice prefacere: convingere sinceră.

sincer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÍNCER, -Ă, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea ce gândește, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care reflectă sau dovedește sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. — Din fr. sincère, lat. sincerus.