sincerică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCERÍCĂ s. f. Plantă erbacee mică, cu frunze liniare, cu flori albe-verzui, fără petale, care crește pe locuri stâncoase și nisipoase
(Scleranthus perennis). –
Et. nec.sincerică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sincerícă (plantă) (
reg.)
s. f.sincerică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCERÍCĂ s. f. Plantă erbacee mică, cu frunze liniare, cu flori albe-verzui, fără petale, care crește pe locuri stâncoase și nisipoase (
Scleranthus perennis). —
Et. nec.