sincarpă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCÁRPĂ, sincarpe, adj. (
Bot.; despre flori) Cu carpelele unite. – Din
fr. syncarpe.sincarpă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCÁRPĂ, sincarpe, adj. (
Bot.; despre flori) Cu carpelele unite. — Din
fr. syncarpe.