sinaxar - explicat in DEX

sinaxar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINAXÁR sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on).

sinaxar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sinaxár (-re), s. n. – Versiune abreviată a vieților sfinților. Mgr. συναξάριον (Murnu 51; cf. Vasmer, Gr., 132). Sec. XVII.

sinaxar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sinaxár s. n., pl. sinaxáre

sinaxar (Dicționaru limbii românești, 1939)
sinaxár n., pl. e (ngr. synaxári, legendă, biografie de sfînt, d. sýn-axis, adunare, recoltă). Colecțiune prescurtată din viețile sfinților (numită și minologhion), biografie prescurtată: sinaxaru sfintuluĭ Ion Botezătoru. V. martirologiu și rezumat.

sinaxar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sinaxar n. colecțiune prescurtată din viețile sfinților: Sinaxarul sfântului Ioan Botezătorul. [Gr. mod.].

sinaxar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINAXÁR, sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). — Din ngr. sinaxári(on).