sinaxă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINÁXĂ s. f. Nume dat adunărilor primilor creștini. – Din
fr. synaxe, ngr. sínaxis.sinaxă (Dicționar de neologisme, 1986)SINÁXĂ s.f. Nume dat adunărilor primilor creștini. [< fr.
synaxe, cf. gr.
synaxis – adunare].
sinaxă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINÁXĂ s. f. denumire dată adunărilor primilor creștini. (< fr.
synaxe, gr.
synaxis)
sinaxă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sináxă s. f.,
g.-d. art. sináxeisinaxă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINÁXĂ s. f. Nume dat adunărilor primilor creștini. — Din
fr. synaxe, ngr. sínaxis.