sinarmonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINARMONÍSM s. n. (
Fon.) Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. – Din
fr. synharmonisme.sinarmonism (Dicționar de neologisme, 1986)SINARMONÍSM s.n. Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. [< fr.
synharmonisme].
sinarmonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINARMONÍSM s. n. asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, specifică limbilor turco-tătare. (< fr.
synharmonisme)
sinarmonism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sinarmonísm (si-nar-/sin-ar-) s. n.sinarmonism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINARMONÍSM s. n. (
Fon.) Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. — Din
fr. synharmonisme.