sinălău - explicat in DEX

sinălău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.

sinălău (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sinălắu (-láie), s. n. – (Trans., Banat) Cuțit de tăbăcar. Mag. szinelő (Tiktin). – Der. sinălui, vb. (a curăța pieile), din mag. szinelni.

sinălău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sinălắu (reg.) s. n., art. sinălắul; pl. sinăláie

sinălău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. — Din magh. szinelö.