simun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMÚN s. n. Vânt puternic, fierbinte și uscat, care bate în Sahara și în Arabia, de la sud la nord. – Din
fr. simoun.simun (Dicționar de neologisme, 1986)SIMÚN s.n. Vânt puternic, uscat și foarte cald, care bate în Sahara și în Arabia de la sud către nord. [< fr.
simoun, cf. ar.
samun].
simun (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMÚN s. n. vânt puternic, uscat și foarte cald, care bate în Sahara, în Arabia și Egipt de la sud către nord. (< fr.
simoun)
simun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simún s. n.simun (Dicționaru limbii românești, 1939)*simún n., pl.
urĭ și
e (ar.
semun). Un vînt impetuos care suflă în Sahara din spre sud spre nord și ridică norĭ de nisip, spre groaza caravanelor.
simun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simun n. vânt fierbinte și aprig ce suflă în Sahara și în șesurile Arabiei:
simunul din pustie cu boarea sa fierbinte NAUM.
simun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMÚN s. n. Vânt puternic, fierbinte și uscat, încărcat cu nisip, care bate în Sahara și în Arabia, de la Sud la Nord. — Din
fr. simoun.