simultaneitate - explicat in DEX

simultaneitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIMULTANEITÁTE s. f. Însușirea a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: ne-i-] – Din fr. simultanéité.

simultaneitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SIMULTANEITÁTE s.f. Însușirea unor acțiuni sau a unor fenomene de a fi simultane. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. simultanéité].

simultaneitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIMULTANEITÁTE s. f. faptul de a fi simultan. (< fr. simultanéité)

simultaneitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simultaneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. simultaneitắții

simultaneitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*simultaneitáte f. (d. simultaneŭ; fr. -néité). Calitatea de a fi simultaneŭ: simultaneitatea atacurilor.

simultaneitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
simultaneitate f. caracterul celor simultane.

simultaneitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIMULTANEITÁTE s. f. Însușire a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: -ne-i-] — Din fr. simultanéité.