simultaneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMULTANÉU, -ÉE adj. v. simultan.simultaneu (Dicționar de neologisme, 1986)SIMULTANÉU, -EE adj. v.
simultan.
simultaneŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*simultanéŭ, -ée adj. (fr.
simultanée, mlat.
simultáneus, d. lat.
simul, în acelașĭ timp, împreună). Făcut în acelașĭ timp:
salve simultanee. Adv. Tunurile s’aŭ descărcat simultaneu. — Și
simultan.simultaneu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMULTANÉU, -ÉE adj. v. simultan.