simultan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent.
2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [
Var.: (
înv.)
simultanéu, -ée adj.] – Din
germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.simultan (Dicționar de neologisme, 1986)SIMULTÁN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în același timp; concomitent. //
s.n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară, care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.
simultaneu, -ee adj. / < fr.
simultané, cf. lat.t.
simultaneus <
simul – în același timp].
simultan (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMULTÁN, -Ă I.
adj. (și adv.) în același timp; concomitent. II. s. n. demonstrație a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari. (< germ.
simultan, fr.
simultané, lat.
simultaneus)
simultan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simultán1 adj. m.,
pl. simultáni; f. simultánă, pl. simultánesimultan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simultán2 s. n.,
pl. simultánesimultan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simultan a. se zice de două sau mai multe acțiuni cari se fac în acelaș timp.
simultan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent.
2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [
Var.: (
înv.)
simultanéu, -ée adj.] — Din
germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.