simulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMULÁRE, simulări, s. f. Faptul de
a simula; prefăcătorie; falsificare; simulație. –
V. simula.simulare (Dicționar de neologisme, 1986)SIMULÁRE s.f. Acțiunea de a simula și rezultatul ei; prefăcătorie; simulație. [<
simula].
simulare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SIMULÁRE (‹
simula)
s. f. 1. (
INFORM.)
S. pe calculator = realizarea, cu ajutorul unor programe speciale, a modelului unui sistem real, pe baza unui număr mare de parametri, pentru a putea prognoza modul de funcționare a acestuia. Prin modificarea parametrilor se pot obține diverse variante, pentru a o selecționa pe cea optimă. Gradul de precizie a
s. este influențat de complexitatea sistemului real; de
ex. pentru prognozarea consecințelor posibile ale acumulării în atmosferă a gazelor cu efect de seră, numărul de variabile este atât de mare încât orice
s. implică o simplificare care afectează puternic precizia rezultatelor.
2. Imitarea simptomelor unor afecțiuni pentru a induce în eroare pe examinator (de
ex. în vederea obținerii unor certificate medicale) sau pentru a impresiona asistența.
simulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simuláre s. f.,
g.-d. art. simulắrii; pl. simulắrisimulare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simulare f. prefăcătorie.
simulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMULÁRE, simulări, s. f. Faptul de
a simula; prefăcătorie; falsificare; simulație. —
V. simula.