simplism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMPLÍSM s. n. Însușirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral și superficial de a considera lucrurile; judecată a omului simplist (
2); nivel intelectual scăzut. – Din
fr. simplisme.simplism (Dicționar de neologisme, 1986)SIMPLÍSM s.n. Mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. [Cf. fr.
simplisme].
simplism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMPLÍSM s. n. mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. (< fr.
simplisme)
simplism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simplísm s. n.simplism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMPLÍSM s. n. însușirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral și superficial de a considera lucrurile; judecată a omului simplist (
2); nivel intelectual scăzut. — Din
fr. simplisme.