simigerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMIGERÍE, simigerii, s. f. Local (prevăzut cu un cuptor de brutărie) în care se fac și se vând simiți, covrigi, plăcinte. –
Simigiu +
suf. -ărie.simigerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simigeríe s. f.,
art. simigería, g.-d. art. simigeríei; pl. simigeríi, art. simigeríilesimigerie (Dicționaru limbii românești, 1939)simigeríe f. (d.
simigiŭ).
Vest. Covrigărie.
simigerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simigerie f. prăvălia simigiului.
simigerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMIGERÍE, simigerii, s. f. Local (prevăzut cu un cuptor de brutărie) în care se fac și se vând simiți, covrigi, plăcinte. —
Simigiu +
suf. -
ărie.